Interpretarea consecutivă
Iată o descriere foarte succintă a tehnicii de interpretare consecutivă, pentru cei care nu o cunosc. Informațiile nu sunt exhaustive. Există multe publicații de specialitate care abordează interpretarea consecutivă, în general și sistemul de luare de notițe, în special. Acestea oferă informații mult mai detaliate.
Interpretarea consecutivă este o tehnică în care vorbitorul ține un discurs (sau rostește câteva fraze), în timp ce interpretul ia notițe. Interpretul reproduce apoi pentru audiență ceea ce a spus vorbitorul. În mod normal, acesta stă în picioare sau așezat aproape de vorbitor, folosește un carnet și un stilou pentru a lua notițe și utilizează microfonul (dacă există) pentru a lua cuvântul numai după ce vorbitorul a terminat.
Pentru a putea utiliza această tehnică, trebuie să aveți capacitatea de a asculta foarte activ, să analizați ceea ce spune vorbitorul, să luați notițe bine structurate pentru a reține informațiile și să reproduceți apoi discursul ca și cum ar fi al dumneavoastră, în limba activă.
Cele trei acțiuni principale sunt:
1) Ascultare activă (înțelegere)
2) Analiză (luarea de notițe structurate)
3) Reproducere (comunicare)
Este vorba de un complex de competențe – doar înțelegerea limbii pasive/străine nu este suficientă.
Interpretul care utilizează această tehnică trebuie mai întâi să învețe cum să asculte în mod activ. Pare a fi simplu, dar interpreții ascultă într-un mod foarte diferit (la fel cum psihoanaliștii au o modalitate specială de a-i asculta pe pacienți), deoarece scopul este diferit. Interpreții nu ascultă pentru ca apoi să reacționeze sau să intre în conversație, ci pentru a putea reține și reproduce fidel într-o altă limbă ceea ce s-a spus (iar psihoanaliștii îi ascultă pe pacienți pentru a le identifica starea mentală).
Pentru a-și însuși această competență specială, interpreții învață mai întâi cum să poată reproduce un discurs fără a lua notițe. Colecția de discursuri conține câteva exemple de astfel de discursuri (categoria „de bază” și „începători”). Doar după ce stăpânesc această tehnică, interpreții în formare vor începe să învețe cum să ia notițe.
Luarea de notițe face parte din cea de-a doua etapă a procesului (analiza). Interpreții trebuie să aibă capacitatea de a prioritiza informațiile importante și de a face diferența între informațiile principale și cele secundare. De asemenea, trebuie să poată nota clar cine și ce a spus, când s-a întâmplat ceva anume (adică să identifice răspunsurile la întrebările cine, ce, când, unde, cum), care este opinia vorbitorului ș.a.m.d. Pe pagina cu materiale video a SCICtrain există un capitol specific despre interpretarea consecutivă. Și site-ul ORCIT oferă informații despre această tehnică de interpretare, alături de o serie de materiale de formare realizate de DG Interpretare.
Cea de-a treia și ultima etapă (reproducerea discursului) necesită alte competențe, printre care capacitatea de a accesa memoria pe termen scurt, de a utiliza rapid notițele și de a comunica în mod activ. Gestionarea stresului și îngrijirea vocii sunt, de asemenea, două aspecte importante.
Toate aceste competențe trebuie să fie învățate. Nu toți oamenii care vorbesc mai multe limbi pot fi interpreți, meseria este mult mai complexă. Numeroase universități oferă cursuri în interpretarea de conferințe.