Interpretare în limbajul semnelor (domeniul juridic)

Interpretare în limbajul semnelor (domeniul juridic)

Interpreții în limbajul semnelor care lucrează în domeniul juridic își pot desfășura activitatea în diverse cadre (sală de judecată, secție de poliție etc.). Aceștia trebuie să respecte un cod deontologic și au obligația de a păstra confidențialitatea, unica lor sarcină fiind de a oferi o interpretare corectă din punct de vedere lingvistic și cultural.

Pentru a lucra în domeniul juridic, interpreții în limbajul semnelor trebuie să aibă o pregătire de specialitate. Interpreții calificați figurează în registrul național al interpreților juridici sau în orice alt sistem național similar.

Multe țări dispun de o legislație națională care prevede că persoanele surde, cu deficiențe de auz sau cu surdocecitate, care utilizează limbajul semnelor, au dreptul să beneficieze în cadrul procedurilor penale de serviciile unui interpret în limbajul semnelor. În plus, Directiva 2010/64/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 20 octombrie 2010 stabilește norme comune minime pentru țările Uniunii Europene (UE) în ceea ce privește dreptul la interpretare și traducere în cadrul procedurilor penale, precum și în cadrul procedurilor de executare a mandatului european de arestare.

Proiectul JUSIGNS[1], finanțat de Comisia Europeană, prevede următoarele:

Atunci când se aplică legea, utilizăm modele de politică socială, cunoștințe de interes cultural majoritar și moralitate, ipoteze privind utilizarea unui limbaj comun și aplicarea precedentelor juridice. Niciunul dintre aceste aspecte nu funcționează bine atunci când este vorba de contexte juridice în care sunt prezente persoane surde. Prin urmare, afirmația conform căreia justiția asigură protecția drepturilor unei persoane este pusă sub semnul întrebării atunci când se presupune că persoanele surde au acces la sistemul juridic în același mod și obțin aceleași rezultate ca și concetățenii lor care nu au probleme de auz.

JUSTISGNS indică motivele specifice care generează această problemă:
nerecunoașterea limbajelor semnelor sau acordarea unui statut limitat în favoarea lor, ceea ce împiedică accesul la informații în toate etapele procesului juridic în care sunt implicate persoane surde;
înțelegerea limitată în contextul juridic a constrângerilor impuse de procesul de interpretare, atunci când se lucrează în două limbi, precum și problemele suplimentare care apar atunci când se lucrează cu o limbă orală și una vizuală;
necunoașterea (în rândul profesioniștilor din domeniul juridic) a specificităților de ordin educațional și cultural ale persoanelor surde, ceea ce generează probleme într-un context juridic.

Toate acestea subliniază importanța de a pune la dispoziția utilizatorilor limbajului mimico-gestual interpreți juridici calificați.

Mai multe informații despre interpretarea de conferință în limbajul semnelor și interpretarea în limbajul semnelor în cadrul serviciilor publice.